#SuavHomeYoga – yoga în vremea coronavirusului – Raluca Armega

nov. 11, 2021

Invitata săptămânii la #SuavHomeYoga, jurnalul nostru de yoga în pandemie, este Raluca Armega, 34 ani, designer de jucării textile și facilitator socio-educațional Pedagooogia 3000.

 

Tu ai început să practici yoga în pandemie. Poţi să ne povesteşti cum s-a întâmplat?

Momentul în care am hotărât să încep yoga a fost în septembrie 2020, în plină pandemie. Nu ştiam mai nimic despre yoga, de multă vreme ziceam că sunt curioasă să încerc, dar păstram totul la nivel declarativ și nu cream nicio ocazie… până când s-a întamplat ceva de care ne feream toți în acea perioadă: COVID 19- POZITIV. Cele 14 zile de izolare în casă s-au dovedit momentul ideal pentru a începe.
Mi-am adus atunci aminte că mama unui băiețel care participa la atelierele pentru copii pe care eu le țineam online era instructor de yoga. Am rugat-o să îmi indice câteva resurse video cu practici pentru începători și să îmi recomande un covoraș potrivit. Gata! Primul pas, cel mai greu, fusese făcut și am lansat întenția clar în Univers.
În câteva zile a apărut deja o oportunitate pentru care sunt încă recunoscătoare. Am fost invitată să particip la clasele ei de yoga pe care le susținea săptămânal.
În paralel, îmi găsisem şi un canal de youtube cu care rezonam. Erau sesiuni de yoga filmate în cele mai frumoase cadre naturale. Mă relaxam chiar numai privind peisajul acela. Mi-a fost comod să practic în intimitatea casei, dar puținele ocazii când am practicat ședinte afară, în natură, au fost de departe preferatele mele. Ședințe de grup, la sală, nu am încercat pană acum, din cauza restricțiiolor care au tot apărut, însă știu sigur că îmi doresc tare mult să particip la un retreat de yoga în mijlocul naturii.

Yoga este o practică cu efecte multiple. Tu ce efecte ai observat asupra ta ?

După ce am început să practic yoga, am simțit pe pielea mea efectele asupra corpului. Mereu am avut o sensibilitate în zona lombară; mișcările fizice făcute m-au ajutat să scap de durerile de mijloc, mult mai eficient decât au făcut-o ședințele de fizio-terapie. Rezultate notabile am văzut și la nivelul articulațiilor. Dacă la început întâmpinam dificultate chiar și la sprijinul pe palme, în planșă, de la o zi la alta vedeam cum totul se îmbunătățește.

Se vorbește mult despre burnout-ul de pandemie și cum yoga e una dintre metodele care poate fi de ajutor în asemenea situații. Pe tine te-a ajutat yoga în această zonă? Ce altceva te ajută să îți păstrezi zenul în perioada asta ?

Odată cu yoga, am învățat să îmi îndrept cu prioritate atenția către mine. Am învățat să identific când sunt pe pilot automat și să pun rapid frână. Și asta a ajutat teribil de mult pe perioada pandemiei, când majoritatea am simțit că am pierdut controlul asupra vieților noastre. Am citit că la femei, în special la cele care sunt și mame, riscul de a trece prin momente de burnout pandemic a fost de trei ori mai ridicat decât la bărbați. Am o fetiță care acum are 6 ani și am observat pe pielea mea cât de dificil e să creşti un copil ca şi când nu ai lucra și în același timp să și lucrezi ca și cum nu ai avea copii. Copleșitor! Trăgând acum linie, aș zice că sunt mândră de mine și de cum am reușit să fac față celor două provocări.
Când îți îndrepți atenţia către tine și te preocupi de nevoile tale, când îți dai voie să simţi orice emoție, să o trăiești și apoi să îi dai drumul, reușești să eviți burnout-ul.
Ce m-a mai ajutat să îmi păstrez zenul a fost jocul, în toate formele posibile. Avem atâtea lecții de învățat de la copii, în special cum să trăim ancorați în prezent şi să ne bucurăm de acesta!

Fetiţa ta ţi s-a alăturat în practica yoga, inspirată de tine. Ai observat efecte asupra ei ? Dar asupra relaţiei voastre ?

Imaginaţi-vă că întindeam covorașul și, până la primul downward facing dog, pe lângă mine se strecurau o pisică și o fetiță, ambele curioase. Pisica se plictisea repede și pleca, însă fetița rămânea mai mult prin preajmă.
A învățat singură denumirile unor posturi, am învățat-o să fie atentă la respirația ei și o îndemn mereu să respire profund în momentele mai dificile.
Când era bolnavă și refuza plângând să ia siropul prescris de medic (un sirop cu gust amărui), am inventat un joculeț. Întinsă pe covoraș, am rugat-o să închidă ochii, să respire profund și să își imagineze cum o găleată plină de curaj se varsă în capul ei și apoi circulă prin tot corpul. A funcționat din prima! S-a calmat și nu a mai opus rezistență. Următoarea dată când a trebuit să reia tratamentul, a cerut să mai facem momentul cu « găleata ».
Copiii se bucură de absolut orice moment petrecut alături de părinți; dacă am văzut-o venind spre mine când eu îmi îndreptam atenția către yoga, i-am făcut și ei loc. Sunt momente plăcute pe care le petrecem împreună.
Una din cele mai frumoase amintiri o avem de la mare, pe plaja pustie, noi două și covorașele de yoga.

Ai început recent un challenge de 100 de zile. Poţi să ne spui de ce ai decis această abordare şi cum merge ?

Am început acest challenge pentru a ieși învingătoare din lupta cu procrastinarea. Și sper că la finalul acestei provocări pe care mi-am dat-o, pe lângă recompensa pe care mi-am promis-o la final, să mă bucur și de câștigul unui nou obicei. Provocarea decurge bine, au fost zile când, deși am bifat sesiunea zilnică, seara am mai făcut loc pentru încă una. Recent, am schimbat orașul, am schimbat casa și sper că practica aceasta să prindă rădăcini și mai adânci aici.

Ar fi ceva relevant de spus și care nu se regăsește în întrebări ?

Yoga a apărut în viața mea atunci când aveam cea mai mare nevoie. Dar asta am aflat abia ulterior. M-am agățat de yoga ca să îmi mișc și vindec corpul, însă cele mai mari schimbări le observ acum la interior. Aveam nevoie să învăț să respir din nou.

Curând urmează să reiau interacțiunea cu copiii și mi-am propus să fac și cu cei mici sesiuni de practici yoga, mai ales că centrul unde lucrez eu practică o pedagogie alternativă, de tip holistic.