#SuavHomeYoga – yoga în vremea coronavirusului – Monica Tudor

Invitata săptămânii la #SuavHomeYoga, jurnalul nostru de yoga în pandemie, este Monica Tudor, kinetoterapeut şi instructor de yoga şi pilates, pentru care pandemia a adus mai multă încredere în sine şi în oameni, printre altele.

A trecut un an şi jumătate de la primul lockdown. Poți să ne povestești pe scurt cum s-a schimbat activitatea ta de predat yoga în această perioadă față de cea dinainte ?

După panica provocată de știrile alarmante și după închiderea tuturor activităților, după săptămâna în care m-am bucurat din plin de lenevitul dimineața și Netflixul până târziu în noapte, am început ușor cu telefoane și mesaje către cliente și prietene cu care m-am organizat și “am pus țara la cale”.
Cuvinte ca Zoom, FB live, Skipe, Link au început să fie mai folosite decât Pandemie, Incidență, Mortalitate, ceea ce mi-a dat speranță și a mai îndulcit puțin din gravitatea situației.
Am construit un grup pe FB unde stabileam întâlnirile, unde comunicam între noi și unde dădeam link-urile și programul pentru clasele online. Toată lumea își stabilea un program după necesități și, mai important decât orice, eram în comunitate, eram împreună, știam unii de alții.

Ți-a fost greu să te adaptezi ?

Nici nu mai știu cum a fost Adaptarea… Știu doar că am fost ajutată cu răbdare de cliente, colegi, prieteni, de fiica mea de câte ori am avut nevoie… și am avut, de multe ori… Sentimentul acela de panică, de ” n-o să pot asta” a fost înlocuit de râsete, voie bună, mișto-uri și senzația că suntem cu toții într-o sufragerie și facem sport, suntem împreună și ne este bine. Apoi au urmat relaxările și am început să ne vedem la clase sau în privat cu măști și cu distanțare.

Ce e diferit la yoga online față de practica în persoană ?

În practica Yoga este important să interacționezi cu cel cu care lucrezi, să simți, să vezi ce poate face, să-l înțelegi și să adaptezi totul în jurul nevoilor și putințelor sale. Camera în fața căreia predai, distanţa dintre client și profesor face acest lucru un pic mai greu, însă după o perioadă în care participanții se cunosc, devin familiari, comunică, practica devine din ce în ce mai plăcută și utilă.

Cum te-a influențat sau schimbat pandemia pe tine ca profesor?

Pandemia m-a făcut să înțeleg că pot să am încredere în mine, că pot să am încredere în oameni, că pot să lucrez și să predau în faţa unei camere, în parc, în sufragerie, în sală și oriunde găsesc oameni care vor să facă mișcare. Am înțeles că profesia asta este despre empatie, despre apropiere și despre nevoia tuturor de a comunica, de a da și de a primi.

Care sunt planurile tale legate de predarea practicii yoga pentru viitor?

Ce știu sigur despre viitorul profesional este că am să continui cu tot ceea ce am făcut până acum, cu tot ceea ce am învățat, că voi căuta să învăț mai mult și că voi fi mereu recunoscătoare pentru că sunt sănătoasă și înconjurată de atâția oameni minunați.