#SuavHomeYoga – yoga în vremea coronavirusului – Lia Teodorescu

Reluăm seria #SuavHomeYoga la un an de la începutul pandemiei de COVID în România, care a schimbat, printre altele, şi modul în care practicăm yoga.

Pe Lia Teodorescu yoga a apropiat-o de familia ei într-un mod neaşteptat în timpul pandemiei. Povestea ei ne-a încălzit inimile şi am vrut neapărat să o împărtăşim aici.

Lista cu rezoluțiile pentru anul 2020 a fost următoarea:
1. Cât mai puțin zahăr! Ne răsfățăm la cafea și atât. Iar dacă e musai, să fie buuun rău!
2. Cât mai puțin lapte!
3. Să-mi fac tatuajul.
4. Să învăț 2 din 3: italiană, germană, franceză (online și meditații face2face).
5. Să vorbesc cu Adi în engleză – all day everyday.
6. Familie +1.
7. Analize generale.
8. Să fac exerciții acasă/ sală – ceva fun/ yoga.
9. Să am grijă mai mult de mama = să ascult mai mult și să nu o mai contrazic … așa des.
10. Să vorbesc frecvent cu Remus și să-l vizităm în Berlin.
11. Concedii în familie – 2/an.
12. Să pictez mai mult.
13. Finalizat decorat casa.
14. City breaks > 2.
15. Ochelari protecție – blue light.
16. Curs argilă argint.

Anul 2020 a început frumos, plin de speranță și muuuulte planuri. Pe 13 ianuarie am împlinit 40 de ani și am avut lângă mine părinți, veri, prieteni dragi. Pe lângă atmosfera caldă și iubirea pe care am simțit-o de-a lungul petrecerii, râsetele și tortul au fost cireașa de pe….hmmm…the icing on the cake.

Până la jumătatea lunii martie nu am făcut prea multe dintre obiectivele de mai sus: pe unele le-am agățat în calendar pe zile și luni, pe altele le-am decalat fără voia noastră. Nu am manifestat nesiguranță în îndeplinirea lor, doar mai erau peste 10 luni în care puteam să mut munții din loc!

Apoi, a venit pandemia-nebunia, iar dorința mea și a lui Adi de a lucra împreună, astfel încât să petrecem cât mai mult timp unul cu celălalt, s-a împlinit. În paralel cu această dorință am bifat punctul 13.

Ușor, ușor a trecut și vara lui 2020. Lista nu se scurta. Acea vară trebuia să fie cea a anului în care eu și Adi ar fi urmat să ne relaxăm în concedii peste hotare, la sora lui și la fratele meu. Aceste escapade nu s-au mai întâmplat, iar pe lângă acest aspect, am realizat că ne-am vizitat părinții de 3 ori. Trist rău! Cu toate acestea, punctul 9 începea să prindă contur. Da, acest contur prindea esență și culoare, însă mai mult pe WhatsApp sau Skype. Totul bine și frumos, până când, într-o seară, fratele meu a început să ne dojenească, cum că eu și mama ne-am lasat cuprinse de lene în ultima perioadă și nu mai facem suficientă mișcare.

Uite așa au început mesaje de genul: “Ne vedem pentru yoga într-o oră?” sau “Fetele frumoasele, să vă pregătiți astăzi pentru o nouă rundă de yoga!” Aceste mesaje sunt genul de trigger care ne adună pe toți trei. Orice am face, lăsăm baltă sau terminăm mai repede ca să nu întârziem la ora de yoga.

Remus, fratele meu, este profesorul nostru. El practică yoga deja de câțiva ani buni. Eu și mama suntem la început, dar ce spun eu, undeva înainte de linia de start :).
Momentan suntem departe de a fi un grup care atinge o disciplină fizică, spirituală și mentală. Însă, pentru mine, energia și conectarea pe care le simt când îi văd în fața ecranului, pe saltele de yoga, îmi încarcă toate bateriile. Iar împlinirea pe care o descopăr seara când pun capul pe pernă, după o zi în care am făcut ora noastră de yoga, este de nedescris în cuvinte.

Acum tocmai a trecut 1 mai, suntem în 2021 iar lista este și ea prezentă cu obiective de atins, altele îndeplinite deja. Ritualul nostru în trei va avea cu siguranță check mark la sfârșitul anului. Suntem bine, yoga și mediul online ne-au adus mai aproape, într-o perioadă în care pandemia ne-a furat obiceiul de a ne vedea în mod regulat face2face, de a ne îmbrățișa, de a merge la sală sau de a ieși în oraș în orice moment al zilei.

Cele 15-20 de minute de relaxare de după ședință sunt și ele minunate, sunt atât de pline de euforie încât până și Sunny, cățelul meu adoptat de ai mei, stă cuminte pe salteaua de yoga și ne ascultă cu mare atenție râsetele și poveștile.
Sunt mândră de noi 3, scuze, 4!