#SuavHomeYoga – yoga în vremea coronavirusului – Anca Amuzescu

Invitata săptămânii la #SuavHomeYoga, jurnalul nostru de yoga în pandemie, este Anca Amuzescu, pe care pandemia a făcut-o să vadă  anumite detalii care au nevoie de starea potrivită ca să se dezvăluie.

A trecut un an şi jumătate de la primul lockdown. Poți să ne povestești pe scurt cum s-a schimbat practica ta yoga în această perioadă față de cea dinainte ?

Cred că perioada de lockdown a fost o șansă pentru noi să lăsăm lumea interioară să se manifeste în afară și să își cucerească locul meritat în intimitatea de acasă. Făceam și înainte yoga în mica mea locuință, dar fără să dau prea multă importanță locului, atmosferei, vibrației. Îmi trânteam pur și simplu salteluța pe jos și mă puneam pe executat exerciții. Însă, după ce sufrageria a devenit singurul studiou de yoga accesibil, am înțeles de ce e necesar un timp anume de pregătire înainte de yoga, de ce anumite locuri din casă nu răspund la fel, de ce anumite zone rezonează mai mult, fumul bețigașului parfumat se împrăștie numai în anumite cotloane, flacăra lumânării așezată numai într-un anumit loc creează umbre mai cu subînțeles. Cumva participând la yoga online am constatat că nu sunt singură, ci până și pisicile lasă somnul și vin pe salteluță, camera e mai vie, spațiul în sine se transformă, își schimbă vibrația și culoarea, sunetele sunt altele – sau poate doar eu am deschis poarta potrivită pentru a vedea și a auzi ceea ce zăcea neștiut în ascunzișuri.

Ți-a fost greu să te adaptezi ?

Nu, mi s-a părut chiar un pas normal, natural. Am putut evita riscurile pandemiei și beneficia în același timp de tot ce înseamnă yoga, deci am îmbrățișat practica online ca pe un colac de salvare.

Cum ți se pare yoga acasă față de yoga în studio, în grup (sau în parc, sau la retreat)?

O să prefer însă întotdeauna practica împreună cu ceilalți. Nimic nu se compară cu o mantra cântată împreună. Sentimentul de comuniune fizică, de împărtășire îți dă o energie pe care e greu să o regăseșți de unul singur. Online-ul pe mine m-a făcut să fiu mai concentrată pe interior, yoga la studio însă mă lasă să mă regăsesc în ceilalți, să descoper o bucățică din fiecare care rezonează în momentul acela la unison cu mine.

Se vorbește mult despre burnout-ul de pandemie și cum yoga e una dintre metodele care poate fi de ajutor în asemenea situații. Pe tine te-a ajutat yoga ? Ce altceva te ajută să îți păstrezi zenul în perioada asta ?

Burnout-ul există, și eu, ca și mulți alții, îl simt. Yoga e foarte importantă pentru mine pentru că mă întoarce iar și iar la aici și acum, la cine sunt eu, făcând astfel ca toate situațiile conflictuale exterioare să își piardă din dramatism. Dacă mai e ceva ce mă ajută, e muzica. Nu putem evada decât înlăuntru, iar muzica deschide și ea porți către acest univers.

Ar fi ceva relevant de spus și care nu se regăsește în întrebări ?

Online sau la studio, tot ce contează până la urmă este să ne urmăm calea. Cred că aici rolul cel mai important îl are profesorul de yoga, cel care ne îndrumă cu răbdare să redescoperim miracole paradoxale, comune, aflate sub nasul nostru prea ridicat ca să mai observăm evidențele: poezia mișcării, sunetul sacru al respirației, larma asurzitoare a liniștii, lumina albă care se naște în cutele inimii. Un mare Mulțumesc pentru profesorii mei de yoga: Simona Trandafir și Sebastian Teodor (Centrul de Meditație și Yoga Kamala) și Lidia Pasztor (Ananda Yoga for Bliss și Sambodhi.ro). Namaste.