#SuavHomeYoga – yoga în vremea coronavirusului – Diana Ploeşteanu

Invitata săptămânii la #SuavHomeYoga, jurnalul nostru de yoga în pandemie, este Diana Ploeşteanu, care a început practica yoga în pandemie, ca una dintre modalităţile de a-şi îmbunătăţi stilul de viaţă.

Poți să ne povestești pe scurt cum a intrat practica yoga în viaţa ta?

Am început să fac yoga anul trecut pe vremea asta, din dorința de a îmi crește flexibilitatea și de a mă conecta mai bine la corpul meu. Mai cochetasem cu yoga și înainte, dar nu mai urmasem cursuri în mod consecvent până anul trecut.

Cred că lockdown-ul din martie 2020 și-a lăsat amprenta serios asupra vieții mele. Am putut observa la mine că îmi crescuse considerabil dorința de a fi permanent conectată cu ceilalți prin intermediul telefonului. Când s-a terminat lockdown-ul și am început să mai ies din casă, am observat același tipar comportamental și la ceilalți. Toți erau parcă transpuși, mereu cu ochii în telefon, fie că erau la metrou, în tramvai sau pur și simplu mergeau pe stradă. Începusem să mă simt de parcă trăiam într-un episod din Black Mirror.

Această deschidere permanentă spre lumea exterioară ne împiedică să privim înlăuntrul nostru așa cum o puteam face înainte, când nu aveam orice informație la degetul mic aproape literalmente. Pandemia nu a făcut decât să vină și să accentueze lucrul ăsta din păcate.

Am hotărât din acel moment că era timpul să încep să fac ceva pentru a mă desprinde din vârtejul digitalizării și să îmi îmbunătățesc stilul de viață.

Ți-a fost greu să te adaptezi ?

Adaptarea a venit în timp. Când am început să înțeleg că virusul ăsta nu era chiar ceva care avea să dispară prea curând, am ajuns să privesc pandemia ca pe o oportunitate de a crea mai multă reziliență, nu ca pe o perioadă în care să îmi pun pe pauză toate planurile și să aștept să treacă. Cred că modul ăsta de a privi lucrurile m-a ajutat foarte mult. Cândva eram o fire foarte optimistă. Cu timpul, am devenit ceva mai pragmatică.

Cel mai mult m-am bucurat când am descoperit orele de yoga în aer liber. Este absolut minunat să ai această posibilitate de a face exercițiile de yoga în natură, este prezentă o altfel de energie decât în spațiile închise.

Mă simt cu adevărat liberă, sunt mult mai prezentă în moment, sunt mai conectată la corpul meu, conștientizez respirația, simt adierea vântului și razele soarelui pe pielea mea.

În perioada aceea, m-am îndrăgostit iremediabil de Grădina Japoneză din parcul Herăstrău și tot atunci am conștientizat că vreau ca yoga să devină parte integrantă din stilul meu de viață.

Cum ți se pare yoga acasă față de yoga în studio, în grup ?

Îmi place enorm dinamica de grup care se creează la sală și o prefer de o mie de ori celei de acasă, dar are și yoga de acasă avantajele ei. Îmi place, de pildă, că pot să practic și în zilele în care poate nu îmi permite timpul să mă deplasez până la sală și înapoi. E util, confortabil.

În prezent, fac două zile pe săptămână la sală cu Evelina și două zile fac acasă, pe zoom, cu Mioara. Le iubesc pe amândouă și simt că am fost binecuvantată cu cele mai faine instructoare de yoga.

Dar yoga într-un retreat ?

Yoga într-un retreat este o experiență unică ce merită trăită măcar o dată în viață. Acolo experimentezi o deconexiune la un alt nivel, prin faptul că se întinde pe mai multe zile și nu e vorba doar de o oră și apoi pleci acasă. Ai parte de tot pachetul. Am participat anul trecut la niște retreat-uri absolut superbe unde am practicat mai multe tipuri de yoga și am făcut și activități de journaling sau de meditație ghidată. Toate astea te ajută să intri și mai bine într-o anumită stare și să te poti deconecta mult mai eficient de la agitația cotidiană. Chiar urmează să particip în februarie la un alt yoga retreat organizat de Mioara care va fi în combinație cu schiul. Mi s-a părut foarte faină ideea, abia aștept să merg.

Se vorbește mult despre burnout-ul de pandemie și cum yoga e una dintre metodele care poate fi de ajutor în asemenea situații. Pe tine te-a ajutat yoga ? Ce altceva te ajută să îți păstrezi zenul în perioada asta ?

Yoga m-a ajutat enorm din mai multe puncte de vedere. Pe lângă faptul că acum pot gestiona stresul cu o mai mare ușurință decât în trecut, yoga a venit la pachet și cu niste beneficii la care nu mă așteptam. De exemplu, tehnicile de respirație conștientă m-au ajutat să îmi construiesc o rezistență mai mare la efortul fizic susținut. Apoi a contribuit la o digestie mai bună, la tonifierea mușchilor și, automat, la un echilibru corporal mai bun. Mai văzusem într-un documentar ceva ce mi s-a părut absolut fascinant. Aparent, yoga are beneficii chiar și la nivelul sistemului endocrin, întrucât există mișcări care stimulează glandele și astfel se pot regla secrețiile din organism. Unele poziții stimulează circulația sângelui spre creier, lucru care în mod cert îmbunătățește activitatea creierului. Și lista poate continua. Sunt foarte multe beneficii și, cu siguranță, majoritatea se observă în timp, nu de pe o zi pe alta.

Pe lângă yoga, am început să practic și meditație. Aici sunt încă la început de drum. Găsesc destul de dificil să mă concentrez, dar chiar și așa, tot mă simt bine după ce fac doar 5 minute de meditație ghidată. Alături de meditație, fac periodic și exerciții de recunoștință. Citeam undeva că o inimă plină de recunoștință nu poate face loc, în același timp, și unor sentimente negative, generatoare de stres sau de anxietate.

Apoi merg destul de frecvent pe munte. Cred că legătura omului cu natura a fost și rămâne esențială, mai ales acum când trăim într-o lume atât de puternic tehnologizată și alienată. Experiența pe munte reușește să mă echilibreze enorm. Când sunt acolo, sus, parcă dispare orice grijă. Realizez cât de insignifiante sunt problemele mele în raport cu măreția naturii care efectiv te reduce la tăcere. Ajunsă înapoi în oraș, efectiv văd totul cu alți ochi, nu mă mai afectează lucruri pe care poate cândva le-aș fi catalogat drept grave.

Pe lângă yoga, practic și pilates, cardio și, mai recent, am început să cochetez cu dansul contemporan. Orice formă de mișcare a corpului aduce, fără îndoială, beneficii atât fizic cât și psihic.

De ceva vreme, am început să fac și terapie cu un psiholog tare fain cu care simt că rezonez foarte mult.  Pentru un motiv sau altul, observ că există o concepție care predomină în țara noastră cum că ar trebui să facă terapie doar cei care au probleme psihice serioase. Poate ar fi timpul ca oamenii să fie mai deschiși în direcția asta, să se debaraseze de niște convingeri limitative care nu le aduc niciun folos în final. Un psiholog poate fi un life coach, un trainer, acel om care te poate susține în călătoria ta de a deveni cea mai bună versiune a ta.

Ar fi ceva relevant de spus și care nu se regăsește în întrebări?

Apropo de sănătatea psihică, de stres/ burnout și de legătura minte-corp, recomand tuturor să citească “When the body says no”, de Gabor Maté. Cred cu tărie că este o carte esențială pentru contextul vremurilor noastre. Vorbește foarte mult despre efectele stresului asupra corpului și despre consecințele reprimării sentimentelor. Prezintă studii și cazuri concrete din care reiese clar că sistemul nostru imunitar este direct influențat  de nivelul de stres la care ne expunem și depinde de calitatea relațiilor noastre interpersonale. Sunt lucruri pe care poate mulți dintre noi deja le știau, dar modalitatea lui de a argumenta și de a explica efectiv îndeamnă la schimbare.

Să ne ascultăm corpul mai des așadar și să acționăm conform nevoilor lui, și nu împotriva lui.