#Suav Yoga | povești despre yoga și orice ne face bine – Ral Bratu, FluidYoga

Povestește-ne, pe scurt, drumul tău cu yoga, de la practicant de yoga la profesor.
Prima întâlnire cu yoga am avut-o la începutul anilor ‘90, când un prieten mi-a înmânat o carte despre yoga. O raritate la acea vreme, cartea scrisă de N.C. Tufoi prezenta, într-un mod extrem de simplu, esența yoga. A fost dragoste la prima vedere. Dar, ca în orice poveste de dragoste autentică, a apărut și drama despărțirii, reprezentată la acel moment de examenul de admitere la liceu și de toată pregătirea din spatele lui. Așa am ajuns să înlocuiesc meditațiile din cartea de yoga, cu cele la română și matematică. După care s-a întâmplat… viața și, deși tot timpul mi-a sunat în cap refrenul yoga , reîntâlnirea noastră „oficială” s-a întâmplat după vreo 10 ani, când am început să particip la niște sesiuni de pilates. Se știe că yoga și pilates sunt verișoare bune, așa că nu a durat mult până când vraja s-a ridicat și am revenit la prima dragoste.
Chemarea de a preda yoga s-a născut în mod natural din curiozitatea de a înțelege mai bine și de a aprofunda practica mea personală. Așa am decis, în 2017, să mă înscriu la un curs de instructor de yoga. Am ales îndrumarea unui carismatic profesor din India, care, pe parcursul celor 200 de ore de curs, ne-a deschis apetitul către filosofia și practica yoga. Deși în adâncul sufletului visam să și predau cândva, la acel moment nu îndrăzneam să țintesc până acolo. Tot yoga m-a ajutat să îmi depășesc această frică de expunere și lipsa de încredere în mine. Pentru că, ce să vezi, cursul era chiar unul de profesorat, nu doar de exersare a abilităților fizice, iar în timpul lui și la examenele de pe parcurs, a fost nevoie să și predau, nu doar să practic. Am fost extrem de norocoasă pentru că, după absolvirea cursului, am primit propunerile unor prieteni de a colabora, așa că nu prea am avut timp să revin la starea de panică în ale predatului. Așa am început să țin ore de yoga și meditație cu copii, la Asociația Psihobucuria, și cu adulți, la sediul Asociației Accept.

A avut pandemia un rol în această poveste? A schimbat ceva în călătoria ta? Ce anume?
Pandemia a avut un rol enorm în povestea mea. A fost, pentru mine, ca un sunet de alarmă pe care nu l-am mai putut ignora. Deși urmasem drumul clasic pe care îl are un absolvent al facultății de Politehnică, iar timp de aproape 18 ani am profesat ca inginer presales într-o firmă de IT, întotdeauna am simțit o atracție puternică pentru lumea opusă, umanistă, cea care vorbește despre partea noastră subtilă și nevăzută, despre zona creativă și spirituală. De când mă știu, am simțit o sete de a căuta un răspuns la întrebările eterne, de tipul „cine sunt”, ”de ce sunt” și ”care e treaba mea pe aici”. Întâlnirea cu yoga a fost cea care a început să îmi potolească această sete și să mă ajute să găsesc acel spațiu din mine unde se ivesc răspunsuri.
Această ”epifanie” mi-a dat elan să încep să predau yoga, însă teama de schimbare m-a făcut să rămân blocată în profesia de inginer, pentru încă 4 ani, până la momentul pandemiei. Atunci m-am trezit brusc la realitatea seacă a faptului că totul e trecător și că, de fapt, nu prea putem controla nimic în viața asta, indiferent cât de greu ne e s-o recunoaștem. Ușor, ușor, teama unui posibil regret a început să fie mai mare decât teama de schimbare, iar totul a culminat cu momentul în care am decis să fac pasul cel mare și să îmi dau demisia. Așa am ales să mă dedic cu totul predării orelor de yoga și meditație, optând pentru libertatea unei decizii luate din inimă, în locul unui trai sufocat de frica de a face o schimbare.

Povestește-ne despre proiectele tale actuale, cu yoga sau cu orice ne face bine.
În momentul de față jonglez cu predatul orelor de yoga și de meditație & respirație, între online și studio. Deși, la început, am fost foarte reticentă în legătură cu orele online, acum sunt foarte încântată că am descoperit și acest mod de a preda. Sigur, experiența „pe viu”, este de neegalat în ceea ce privește facilitatea cu care se transmite mesajul, de la schimbul energetic până la ușurința cu care se pot face ajustări în unele posturi. Una este să pui mâna pe om și să îl îndrepți ușor către un aliniament sănătos, și alta este să faci lucrul ăsta dând indicații orale și vizuale. Însă experiența fizică are și ea limitările ei, pe care sesiunile online le acoperă în mod natural. Și când spun asta, mă refer la toți acei oameni care nu au timp sau disponibilitatea de a merge la un studio de yoga. Ședințele online oferă un mediu sigur și primitor și pentru persoanele mai timide sau care nu au nicio dorință în a se expune unei practici în grup. În același timp, cursurile online nu sunt limitate de spațiul fizic, așa că este minunat să văd cum comunitatea crește de la una locală la una globală, atunci când la ore participă simultan oameni din orașe și țări diferite.
Ședințele de yoga și meditație în plan fizic le țin în minunatul spațiu de la Speranței Studio – Yoga & Therapy, din centrul capitalei, și, atunci când vremea ne permite, pe superba terasă a lui Pierre (motanul familiei), din Bucureștii Noi.
Pe lângă orele cu adulți, am norocul de a continua joaca pe saltele și cu copiii de la Asociația Psihobucuria. Întâlnirile cu copiii sunt extrem de prețioase pentru mine, pentru că sunt momentele în care învăț cel mai ușor cum să mă desprind de scenarii și de așteptări și cum să fiu cât mai prezentă și creativă în ceea ce transmit. Copiii sunt cel mai sincer și mai valoros profesor al nostru.

Pentru orice profesor este important să fie mai întâi el/ ea bine, ca să poată face bine practicanţilor săi. Ce faci tu că să fii bine (cum arată practica ta personală)?
Sunt mai multe lucruri pe care încerc să le fac cât mai conștient în viața mea, cu intenția de a avea cât mai multă grijă de tripletul corp – minte- suflet. Așa am descoperit cât de important este pentru mine să am momente de pauză și de odihnă, fie că este vorba de un somn trainic sau de o mini vacanță de relaxare și încărcare. Am observat, de asemenea, cât de strâns legat este nivelul meu de energie de felul în care mă hrănesc, așa că încerc să aleg o hrană cât mai aproape de forma ei naturală. Însă cred că cel mai important lucru dintre toate este faptul că în fiecare zi îmi fac timp pentru a sta un pic cu mine pe saltea. Sunt zile când mă uită Dumnezeu acolo cu orele și zile când agenda îmi e doldora și nu apuc decât să salut un pic soarele și să meditez câteva minute. Pentru mine, practica aceasta e ca spălatul pe dinți. Nu mor dacă nu o fac zilnic, dar cu siguranță mă simt mai bine dacă da. În afară de beneficiile pe care le simt în corp, cum ar fi flexibilitatea articulațiilor și forța musculară, există și beneficii mai subtile și extrem de valoroase pentru mine, din planul mental și sufletesc. Prin această practică zilnică, descopăr cum să mă scutur de gândurile critice pe care le arunc asupra mea și asupra celorlalți și cum să le înlocuiesc cu o voce un pic mai blândă și mai înțelegătoare. De fiecare dată când mă așez într-o postură mai dificilă, exersez ce înseamnă răbdarea și cât de valoroasă și liniștitoare este respirația în astfel de momente. Și încerc pe cât posibil să împing învățămintele astea și în afara saltelei, în viața de zi cu zi.

Ştim că este important să avem grijă de noi şi să practicăm continuu. Dar oare ai un truc care să te ajute să îţi ridici energia şi starea de bine rapid, dacă ai nevoie? Ai vrea să ni-l împărtăşeşti?
Ce mă ajută pe mine foarte mult și cred că ar putea fi de folos și celorlalți este aducerea atenției în corp. O foarte mare parte din timpul nostru o petrecem rătăcind prin gânduri, cele mai multe dintre ele fiind reciclări ale unor gânduri mai vechi, care nici măcar nu ne aparțin, ci sunt moștenite din familie, din societate. Iar cufundarea în gânduri vine cu un mare consum de energie, pe care de cele mai multe ori nu îl conștientizăm decât atunci când ne simțim vlăguiți sau când ne surprindem alunecând în comportamente adictive. Un mod foarte bun de a stopa acest tăvălug și de a ne energiza este folosirea unor practici somatice, practici care folosesc corpul ca unealtă principală pentru eliberarea tensiunilor și pentru încărcarea cu energie proaspătă. Este o metodă minunată de a ne conecta cu emoțiile și nevoile noastre, folosind tehnici de respirație, mișcare și atingere. Orice modalitate care vă ajută să vă mișcați corpul în mod conștient este minunată. Nu este musai să fie yoga, poate să fie dans, masaj, arte marțiale, meditație dinamică, shaking, reiki etc. Recomandarea mea este să adăugați în combinația asta și muzica. Orice sunet vă face șoldurile să se miște și sufletul să zâmbească are capacitatea magică de a vindeca și alina.
Pe lângă terapiile somatice, aș mai adăuga un mic ”truc” ce mie îmi aduce multă liniște și împăcare. Una din cele mai valoroase descoperiri pe care le-am făcut în ultima vreme este puterea de a ne întreba lucruri, cu blândețe și curiozitate, fără a căuta un răspuns anume. Iar întrebarea pe care recomand să vi-o puneți cât de des puteți este ”ce simt în corp acum?”. Încercați și observați ce se întâmplă. Ascultați și vedeți ce vă transmite corpul, s-ar putea să fiți uimiți.

Ar fi ceva relevant de spus și care nu se regăsește în întrebări?
În primul rând, mulțumesc frumos că mi-ați oferit ocazia de împărtăși povestea mea. Aș avea de adăugat doar câteva cuvinte despre sesiunile de yoga pe care le țin, fluidyoga – cum le spun eu. Am ales denumirea „FluidYoga”, pentru că, așa cum spune definiția, fluidul este acel mediu continuu în structura sa, care se deformează la infinit (cum ar veni, curge), sub influența unei forțe oricât de mici. Iar la întâlnirile fluidyoga, îmi doresc să creez un spațiu în care să ne jucăm împreună cu acest mediu continuu deformabil, din noi și din jurul nostru. Să învățăm împreună cum să alegem mai des postura de observator din care, mai degrabă, să lăsăm lucrurile să curgă, decât să le controlăm mersul și demersul. Să descoperim cum putem să ne acceptăm și să ne bucurăm de noi așa cum suntem și cum să privim cu un pic mai multă compasiune către lucrurile care ne sunt greu de înțeles, fie că sunt în interiorul sau în exteriorul nostru. Cu alte cuvinte, îmi doresc să fluidizăm împreună traficul de emoții și de gânduri care ne parcurg existența, către un trai mai ușor și mai zâmbitor.