#Suav Yoga | povești despre yoga și orice ne face bine – Magda Bucur

Povestește-ne, pe scurt, drumul tău cu yoga, de la practicant de yoga la profesor.

Povestea mea cu yoga începe din copilărie, chiar dacă nu am fost pe deplin conștientă de asta. Mama este medic și are o minte curioasă și deschisă, așa că încă din anii ’90 a început să se preocupe de terapii alternative, medicină tradițională chineză, acupunctură, Qi Gong etc. Când eram mici, îmi amintesc că frecvent mama se întâlnea cu prietenele ei și meditau. La noi în casă mulți ani a cântat pe repeat un CD cu mantra Om. Era amuzant pentru noi și pentru prietenii noștri și toată lumea îi considera pe ai mei niște părinți hippie. În adolescență și ca tânăr adult am fost un fel de Toma Necredinciosul și o contestam pe mama sau dădeam ochii peste cap atunci când îmi povestea despre chakre sau despre legătura dintre energia unui organ și o anumită emoție. În infinita ei înțelepciune, ea nu încerca să mă convingă de nimic. Îmi spunea doar, zâmbind : ”E în regulă, încă nu ți s-a arătat !”. E o mare bucurie că de când am început să conștientizez tot mai multe lucruri, în călătoria mea cu yoga, o pot suna pe mama să-i spun: ”Să știi că a început să mi se arate!”

Pe partea fizică, nu am rezonat de la început cu yoga. Nu sunt o fire prea sportivă. Nu sunt nici foarte flexibilă și nici prea puternică. Țin minte că am fost la un moment dat la o clasă de yoga, cred că la World Class și mi s-a părut că e prea mult sport și nu e de mine. Apoi, în 2017, am descoperit tocmai la Mangalia, orașul meu natal, o instructoare de yoga foarte faină care m-a ajutat în cele câteva luni în care am practicat împreună să am nenumărate conștientizări despre corpul și mintea mea. Era o perioadă complicată, după o despărțire dureroasă, și yoga a fost o ancoră pe care s-a construit refacerea mea. Am practicat apoi on and off, reîntorcându-mă la practică în momentele mai dificile, când regăseam acea centrare, acel sentiment de siguranță pe care îl descoperisem în corpul meu, prin yoga. Și tot o ancoră a fost yoga în 2020, imediat după ce îl pierdusem pe tatăl meu și lockdown-ul atât de neașteptat a venit să ne zdruncine viețile, așa cum le știam. Erau momente în care nimic nu părea sigur sau liniștitor, în afară de momentele petrecute pe saltea. Poate sună a clișeu, dar yoga chiar m-a salvat de multe prăpăstii pe care mintea mea era gata să le creeze. În anul acela, inspirată și susținută de cei din jur, am decis să mă înscriu la cursul de yoga teacher. Nu am intenționat de la început să predau, voiam doar să aprofundez această practică și filosofie care îmi demonstraseră deja că mă pot ajuta să trăiesc mai bine. După prima oră de predare însă, a fost ca un coup de foudre, mi-am dat seama că am găsit ceva extraordinar de prețios: posibilitatea de a împărtăși binele cu ceilalți.

Ești parte din echipa de traineri la Școala de Instructori de Yoga de la Fitness Scandinavia. Cum vezi tu noua generație de profesori care se formează, la Fitness Scandinavia sau în cadrul altor școli ?

Sunt extrem de bucuroasă și mândră să fiu parte din echipa de traineri de la Fitness Scandinavia. Cu fiecare grup care începe călătoria, retrăiesc și eu emoțiile acestei experiențe profund transformatoare. Și cresc împreună cu ei. Ce-mi place foarte mult este că văd la cursuri oameni de toate vârstele, ceea ce e grozav. Mă bucur să văd că sunt tot mai mulți oameni deschiși și curioși despre acest stil de viață. Că yoga nu mai este un subiect tabu. Că oamenii înțeleg că se pot vindeca trupește și emoțional și că ține de ei să facă asta. Mă bucur să pot împărtăși tot ce am învățat și ce descopăr în fiecare zi pe acest drum. Discuțiile de la fiecare curs sunt fantastice. Sunt încrezătoare că noua generație de profesori de yoga, printre care mă mândresc să mă număr și eu, are instrumentele necesare pentru a răspândi în lume starea de bine, pentru a-i ghida pe cei din jur în propriile călătorii spre vindecare.

Știu că oricine trece prin experiența unui curs de yoga TTC (Teacher Training Certification) are parte de o transformare impresionantă. Cum se vede/ simte aceasta din poziția de profesor ? Cum oferi tu, ca profesor, suport cursanților în această transformare?

Așa este. Pentru mine, cel puțin, experiența cursului, cu tot ce a însemnat el, practică, oameni cunoscuți, depășirea unor limite puse de mintea mea etc., a fost un salt în dezvoltarea personală. Cursul e doar o poartă de intrare însă. Așa îl văd. Se deschid niște uși către o lume de cunoaștere și experiențe. Ține de fiecare dintre noi cât de mult vrem să explorăm mai departe. Eu încerc să vin cu susținere și cu exemplul personal, la curs. Tocmai pentru că sunt, poate, un yogi atipic din punct de vedere fizic. Cum spuneam, corpul meu nu este nici foarte flexibil, nici foarte puternic, nu fac toate asanele complicate pe care le vezi pe Instagram. Așa că mă bucur să le arăt cursanților că nu despre asta este yoga, ci despre descoperirile pe care le faci despre tine.

Povestește-ne despre proiectele tale actuale sau viitoare, cu yoga sau cu orice ne face bine.

Dintotdeauna am fost interesată de ce ne face fericiți. De lucrurile pe care le pot îmbunătăți la mine, pentru a duce o viață mai bună. Când a apărut și yoga în viața mea, am creat contul de Instagram @incautareafericirii. Acolo postez lucrurile pe care le găsesc în explorările mele: podcasturi, cărți, concepte din psihologie, tips & tricks și, desigur, practici de yoga. Proiectul a crescut frumos, organic și mă bucur de fiecare dată când primesc un mesaj de la cineva care-mi spune că a găsit ceva ce avea nevoie acolo.

În ultima vreme, am fost tot mai atrasă de partea de sunete terapeutice, am studiat și am experimentat și de acum vreau să creez evenimente în care să combin yoga cu sound healing și discuții pe diverse teme. Cel mai mult îmi place că în jurul unui instructor de yoga se formează mici comunități și îmi doresc foarte mult să o cresc pe a mea, să creez un spațiu sigur și confortabil în care oamenii să se simtă bine și să poată împărtăși.

Pentru orice profesor este important să fie mai întâi el/ ea bine, ca să poată face bine practicanţilor săi. Ce faci tu ca să fii bine (cum arată practica ta personală) ?

Îmi place foarte mult exemplul cu masca de oxigen din avion. Și îl dau adesea cursanților mei: pentru a-i putea ajuta pe alții, trebuie mai întâi să-ți pui tu masca. Pentru mine îngrijirea personală poate lua mai multe forme: respirație dimineața, practica fizică, conștientizare și recunoștință pentru ceea ce primesc în fiecare zi și am ocazia să ofer, psihoterapie, masaj, cultivarea unor relații autentice cu familia și cu oamenii din jur, permisiunea să iau pauze atunci când corpul meu o cere, fără să-mi fac procese de conștiință pentru asta, atenția la alimentație, încercarea de a fi în acord cu ciclicitatea Lunii și a corpului meu.

Ştim că este important să avem grijă de noi şi să practicăm continuu. Dar oare ai un truc care să te ajute să îţi ridici energia şi starea de bine rapid, dacă ai nevoie ? Ai vrea să ni-l împărtăşeşti ?

E un secret foarte bine păstrat, dar îl împărtășesc cu voi: când vă simțiți cu energia jos, o îmbrățișare este remediul garantat. Chiar este demonstrat științific că o îmbrățisare de câteva zeci de secunde descarcă în creier valuri de serotonină și oxitocină și ne ajută să ne simțim mai liniștiți, mai fericiți. Iar eu mai am un truc: ca să mă simt imediat mai bine, îl mângâi pe motanul meu bătrânel, Hans. Atâta iubire poate să încapă într-un corp atât de mic și fragil, încât inima mi se topește imediat și orice supărare trece mai ușor.

Ar fi ceva relevant de spus și care nu se regăsește în întrebări ?

Mulțumesc pentru oportunitatea de a vorbi despre yoga și despre lucrurile care mă ajută să fiu mai bine în fiecare zi. Cred sincer că avem în noi puterea de a vindeca în această generație traumele, rănile și bolile pe care le moștenim de zeci, poate sute de ani. Este nevoie doar să le conștientizăm, să fim cât mai prezenți și încrezători că putem duce vieți mai bune de acum încolo. Yoga și tot ce oferă ea cred că reprezintă o cale pentru asta.