#Suav Yoga | povești despre yoga și orice ne face bine – Carmen Manea

Povestește-ne, pe scurt, drumul tău cu yoga, de la practicant de yoga la profesor.

Am început să practic yoga (asana și meditație) în 2015, anul care pentru mine a fost greu și revelator. Am descoperit practica mergând aparent întâmplator într-un mini-retreat de câteva zile și de acolo am continuat acasă, clase online. După o perioadă alături de aceiași îndrumători, am primit invitația din partea prietenilor mei de a facilita clase cu și pentru ei, și astfel am avut eu prima experiență în calitate de “instructor”. Era neoficial, închiriam un spațiu cu ora și plata era în fapt o chetă făcută de toată lumea pentru a acoperi costul chiriei.
Ceva ani mai târziu, mai precis în 2019, am decis să fac un curs de instructor. Am simțit că vreau să aprofundez și să aduc yoga mai aproape de ai mei și de mine, mai ales. Trecuse o perioadă lungă în care practica mea se rezumase la cea personală, arareori alături de o prietenă care mi se alătura și astfel aveam grupul nostru intim, la mine acasă.
Prima clasă oficială în calitate de instructor s-a întâmplat în Ianuarie 2021 și a fost una dintre cele mai frumoase experiențe.

A avut pandemia un rol în această poveste ? A schimbat ceva în călătoria ta ? Ce anume?

Planul era stabilit și relativ clasic: urma să călătoresc spre India în Iunie 2020 unde timp de o lună să stau într-un ashram și să parcurg cursul de 200 ore. Eram pe punctul de a cumpăra biletul de avion când România a intrat în lockdown. Pandemia a schimbat total planul căci nu am mai putut călători (India și-a închis granițele pentru mai bine de 1 an).
Câteva luni mai târziu, după o serie de email-uri în care ne întrebam unii pe alții cum să procedăm, echipa școlii a decis să mute cursul online, așadar în noiembrie 2020 l-am început, alături de colegi din toată lumea, pe vreo 4 fusuri orare diferite: avea să dureze aproape 3 luni în loc de una, 6 zile/săptămână, în fiecare dimineață. Mi-a plăcut această experiența căci m-a făcut să mă simt din nou ca un școlar: zi de zi la ora 8 pregătită de ore, cu temele făcute.

Tu practici și meditația Vipassana – povestești pe site-ul tău că mergi în fiecare an la un curs de 10 zile de meditație Vipasssana. Nu am mai vorbit până acum despre acest tip de meditație aici, așa că ar fi interesant să aflăm mai multe din experiența unui practicant. Ce îți aduce această practică, diferit sau în completarea practicii yoga ?

În același an 2015 am mers în prima tabără Vipassana și de atunci am început să practic acest tip de meditație zilnic, fără nicio excepție. După prima ședere de 10 zile meditând câte 10 ore/zi am revenit acasă nefumătoare după mai bine de 15 ani de fumat constant. A fost primul “efect” pe care l-am observat, anume renunțarea la un obicei atât de bine împământenit. Țin minte că eram pe bac, mă întorceam de pe insula unde stătusem cele 11 zile și priveam o femeie care fuma. O priveam și nu mă puteam gândi decât că este nenatural să scot fum pe gură și pe nas. De ce aș face asta în continuare? Au trecut aproape 8 ani de atunci, timp în care mi-am antrenat acest mușchi al renunțării la diverse care nu îmi folosesc. Îi poți spune NON-atașament, eliberare, cum vrei. Cert este că prin Vipassana m-am putut observa cu atenție și sinceritate și, făcând asta, am putut înțelege mai bine ce este și nu este al meu și pentru mine. Practic, Vipassana asta înseamnă, a observa esența, a privi în interior; tehnica în sine te învață cum să îți antrenezi atenția pentru a se concentra asupra propriului corp, obiect care îți aparține și pe care îl ai la îndemână, și nu în afara corpului, asupra a ceva străin.
Faptul că merg anual într-o tabără, la câte un Curs de 10 zile, mă ajută să mă stabilesc mai bine în tehnică, să îmi reamintesc cum să o practic corect, să o înțeleg mai în profunzime. Anul acesta am ajuns în a opta tabără, în Ungaria, și am meditat cele 10 zile. În alți 4 ani în urmă am fost voluntar, în România și Polonia, ajutând astfel echipele de acolo să faciliteze cursurile pentru participanți. Genul acesta de experiență te duce la un cu totul alt nivel de înțelegere, de acceptare, de conectare cu natura proprie și cu ceilalți. Este ceva ce recomand tuturor să facă măcar o dată în viață, să își ofere din timp pentru a-i servi pe alții.
Dar ca să revin, pe scurt, Vipassana este o tehnică de meditație străveche, despre care se spune că a fost cea prin intermediul căreia Gautama a devenit Buddha, și care după 2500 de ani a fost redescoperită și readusă în fața oamenilor. Ea a ajuns în lumea vestică, adică și la noi, prin intermediul profesorului S.N. Goenka, cel care a pus readus popularitatea acestor cursuri de 10 zile de meditație în tăcere. Cursurile se întâmplă peste tot în lume și oricine poate participa atâta vreme cât chiar își dorește asta.
Pentru mine, faptul că meditez astfel și, mai ales, zilnic, înseamnă mai întâi de toate disciplină. Apoi, eu astfel îmi arăt dragostea față de mine. Meditând am putut să îmi curăț mintea de impurități adânci, de obiceiuri nocive și adicții. Știind cât de mult bine îmi face pe termen lung, pot doar să continui și să iubesc asta. Iar acest lucru se simte cu fiecare experiență de pe saltea.

Pentru orice profesor este important să fie mai întâi el/ ea bine, că să poată face bine practicanţilor săi. Ce faci tu că să fii bine (cum arată practica ta personală) ?

Rezonez foarte mult cu asta!
Am putut face pasul înaintea oamenilor când am simțit despre mine că am ceva de oferit, realmente. Am avut sentimentul acela de “rezervor plin”. Întâi probez eu și apoi propun mai departe, căci doar din experiență pot vorbi. Înțelepciunea proprie este cea care mă ajută să fiu un ghid de nădejde, nu cea împrumutată, recitată din cărți/internet.
Personal, nu pot avea încredere în terapeutul care îmi oferă soluții pentru probleme cu care el în continuare se confruntă. Din aceleași considerente, un instructor de yoga, care lucrează cu corpul și mintea deopotrivă, are nevoie să folosească metode pe care din propria experiența le recomandă.
Practica mea înseamnă meditație zilnic. 1 oră.
Iar această oră este neprețuită fiindcă îmi oferă luciditatea de care am nevoie pentru a-mi continua ziua cât mai în acord cu mine.

Ştim că este important să avem grijă de noi şi să practicăm continuu. Dar oare ai un truc care să te ajute să îţi ridici energia şi starea de bine rapid, dacă ai nevoie ? Ai vrea să ni-l împărtăşeşti ?

Iată o părere mai puțin populara: nu am niciun truc. Așa trăiesc eu. Mănânc într-un anumit fel, și poate mai puțin decât alți oameni, dorm atât cât simt și de cele mai multe ori asta înseamnă 6 ore/noapte. Fac mișcare câteva ore/săptămână, anume yoga în studio circa 6-8 ore săptămânal și plimbare cu câinii mei (câțiva km/zi). Beau cafea în fiecare zi, dar doar una. Mă îmbrac în haine din fibre naturale, iar asta am observat că îmi îmbunătățește starea de spirit într-un mod pe care nu l-am crezut posibil vreodată (după o viață purtând fibre sintetice pe piele, corpul se obișnuise cu o senzație constantă de disconfort, care acum nu mai există, deci un factor major de stres eliminat). Iar atunci când se întâmplă totuși ceva care mă perturbă, caut să investesc cât mai puțin timp și energie în a amplifica acel eveniment, el se întâmplă la fel cu sau fără ca eu să mă consum. De cele mai multe ori este incomod, firește, însă trece și îmi văd de treabă în continuare.

Cum este comunitatea de yoga din Iași – profesori și practicanți ? Este activă ? Este unită ? Este “vocală » ?

Comunitatea de yoga abia se conturează. De când sunt în studio, adică de aproape 2 ani, am cunoscut sute de oameni, printre care și câțiva din puținii instructori.
Cu certitudine numărul celor interesați de ceea ce presupune yoga este în creștere, sunt mereu și mereu oameni noi și curioși cu care intru în contact, iar modul în care se întâmplă clasele în studio îmi confirmă acest lucru.
Însă totul este abia la început. Noi, instructorii, încă nu ne cunoaștem personal. Vorbind în numele meu, sunt doar câțiva dintre cei care predau yoga în Iași pe care să îi cunosc. Local sunt puține studiouri dedicate (poate 2, incluzând aici Hariom, studioul pe care l-am deschis în aprilie 2021), majoritatea colegilor facilitând clase în cadrul sălilor gym cu care colaborează, și poate că și acesta este un motiv pentru care eticheta de gimnastică yoga este încă aplicată pe practică.
Am încredere că ne îndreptăm într-o direcție bună, totuși.

Tu ești și barista, și co-owner la Bistro La noi, nu doar profesor de yoga. Cum se leagă/ se influențează cele două “lumi”?

Bistroul este afacerea mea și a soțului meu pe care am deschis-o în urmă cu 5 ani. Și acel loc este pentru mine ca un mare loc de joacă, fiindcă îmi permite să fiu liberă și creativă, dar, mai mult, să întâlnesc oameni. De multe ori clienții mă salută și mă întreabă de orele de yoga, ceea ce mi se pare fantastic. Nu credeam că voi avea curajul să mă expun astfel, ca Barista și instructor de yoga, în fața oamenilor, însă timpul mi-a demonstrat că, de fapt, aceste 2 roluri mi se potrivesc în egală măsură.
Cele 2 lumi se hrănesc reciproc atât de bine, încât uneori pare un vis frumos: fetele pleacă de la clasele de yoga și rămân la ceai la Bistro (cele 2 locații fiind foarte aproape una de cealaltă), sau invers, după un ceai, vin cu salteaua în umăr la studio.
Energia studioului s-a extins și peste Bistro, locul fiind calm și prietenos, iar din efervescența bistroului am luat și la studio, fiind mai încrezătoare și mai deschisă, mai autentică în practica mea.
Cred că merg tare bine împreună, acum vorbind despre asta și tot văzând lucrurile astfel, mi se reconfirmă că numitorul comun sunt eu, cele 2 activități fiind doar niște variabile.

Povestește-ne despre proiectele tale actuale, cu yoga sau cu orice ne face bine.

Încă nu am lista de obiective pentru anul ce vine scrisă pe hârtie, momentan e în mintea mea. Cert este că anul care a început aduce niște colaborări cu oameni buni, iar asta înseamnă că urmează evenimente dedicate practicii yoga aici în Iași, dar și în deplasare cum îmi place să spun.
Urmează să continui treaba cu dotarea studioului pentru a-l face mai frumos și primitor, astfel încât experiența celor care doresc să probeze yoga să fie una cât mai aproape de ideal. Știu că pentru mine a contat asta, m-au influențat mediul și Facilitatorul, motiv pentru care vreau să dau asta mai departe, și sunt profund recunoscătoare că am această ocazie prin intermediul practicii și a locului acesta pe care l-am creat.
În ceea ce privește procesul propriu de învățare, îmi doresc ca și anul viitor să îmi ofere oportunitatea de a participa la un curs și, bineînțeles, a noua întâlnire cu Vipassana, lucru care se traduce printr-o practică mai bogată și profundă pentru toți cei care vin la clasele mele.
Și mai sunt mărunțișuri pe care le am în plan, însă voi vorbi despre ele pe larg când se vor transforma în Realități.